Doctorul a operat PSD, dar a scos alt organ: Cristian Diaconescu

Cristian Diaconescu a fost băgat ieri în şedinţă de greii din partid pentru a-l convinge să se „sacrifice” la Primărie. După trei ore, Geoană a ieşit vesel: „Habemus primar sau cum s-o zice” În faţa unanimităţii pro-Diaconescu, Iliescu îl părăseşte cu regret pe Oprescu. Doctorul spune că anunţă săptămâna viitoare dacă mai candidează independent. Aceasta este povestea nominalizării lui Cristian Diaconescu, candidatul PSD la Primărie. „Măi, Cristi, spune-ne, până la urmă, vrei sau nu vrei?!” Ion Iliescu l-a luat, părinteşte, cu duhul blândeţii. Se făceau deja trei ore de când grupul restrâns al liderilor cu greutate din PSD încerca să-l convingă pe Cristian Diaconescu să intre în cursă. Şi cu ce nu încercaseră! Marian Vanghelie îi declarase fidelitate până la Dumnezeu, îi promisese că nu-i va înfige cuţitul în spate în campanie
şi că va organiza totul ca la carte. Viorel Hrebenciuc îi promisese că el îi „garantează” că ajunge în turul al doilea, unde îi dă „70-80% şanse de câştig”. Mai milităros, Ion Stan îi ceruse gestul suprem: „sacrificiul pentru partid!” Cum s-a ajuns aici? De ce, ieri dimineaţa, când pesediştii organizaseră mare Comitet Executiv pentru anunţarea candidatului la Primărie, nu exista niciun candidat? Cum au ajuns Marian Vanghelie şi Miron Mitrea să nu-şi mai dorească nimic? Şi cum de a acceptat Cristian Diaconescu? Candidatul de joi dimineaţa până seara: Miron Mitrea Povestea începe joi dimineaţa, la sediul de campanie al PSD. Geoană, Vanghelie, Hrebenciuc şi Mitrea decid ca cel din urmă să fie candidatul, iar el să fie validat de Comitetul Executiv după următorul scenariu: Vanghelie anunţă că se retrage şi are o nouă propunere: Miron Mitrea. Fiecare pleacă, Geoană promiţând că va rezolva şi ultima problemă care s-ar fi putut ivi în calea acestui plan – candidatura ca independent a lui Sorin Oprescu. În cursul zilei, Geoană încearcă să dea de Oprescu. În paralel, testează şi pista Ion Iliescu, ştiută fiind autoritatea preşedintelui de onoare asupra „Doctorului” său. Cu Iliescu nu se poate însă stabili o întâlnire, deoarece este plecat într-un turneu prin Moldova. Cu Oprescu se fixează o discuţie de-abia seara. Negocierea lămuritoare are loc joi seara în biroul senatorial al lui Mircea Geoană. Sunt chemaţi de urgenţă Mitrea, Hrebenciuc şi Vanghelie pentru convingerea lui „Sorin” s-o lase baltă cu proiectul său în contra partidului. Oprescu îi fierbe pe cei patru pesedişti din faţa sa. Nu-l interesează că Vanghelie îi spune că n-are susţinerea organizaţiei, el vrea să ştie de ce „nu trebuie” să candideze, deşi, din sondajele sale, este cel mai popular pesedist din Capitală. Mitrea renunţă şi-i lasă microfonul lui Vanghelie Oprescu pleacă, iar cei patru pesedişti fac un nou plan de bătaie. Mitrea spune că nu riscă să intre în cursă cu Oprescu drept contracandidat, gândindu-se, probabil, la eşecul de imagine pe care l-ar suferi dacă Doctorul, chiar şi nesusţinut de partid, ar obţine procente mai multe decât el. Toţi ochii se îndreaptă spre Vanghelie, care spune că nici el nu candidează, conştient fiind că, la votul din Comitetul Executiv de a doua zi, ar fi respins. Geoană rosteşte din nou un nume pe care-l spusese în urmă cu o săptămână, înainte de alegerea pistei Mitrea. „Ar mai fi Cristi, dar nu vrea”. Vanghelie se oferă să poarte el o negociere cu Diaconescu. Întâlnire de noapte Vanghelie-Diaconescu Întâlnirea are loc seara târziu şi se poartă în doi: Vanghelie şi Diaconescu. Este prima întâlnire de acest tip, amândoi recunoscând că, în ultimii trei ani, nu numai că nu s-au întâlnit niciodată în particular, n-au vorbit niciodată la telefon. Vanghelie îl anunţă pe Diaconescu de planul său: a doua zi, îşi anunţă retragerea din cursă şi-l propune pe el, pe Diaconescu, drept candidat. „E prea târziu”, dă înapoi Diaconescu. Argumentează că nu poate reveni asupra declaraţiilor sale (n.n. în cursul zilei, declarase ziarului „Gândul” că „în niciun caz” nu va accepta să candideze, indiferent ce i se va propune). Discuţia se termină în coadă de peşte. Diaconescu spune că nu va accepta niciodată să candideze, Vanghelie o ţine pe a lui: va merge cu această propunere, „fie ce-o fi”. O nouă încercare de convingere a lui Geoană Vineri, la 11, pesediştii se strâng la Comitetul Executiv, organizat la Palatul Parlamentului. Lipsesc toţi greii PSD. Pesediştii mai mici, veniţi de prin teritoriu, se impacientează: o oră, două, trei. Pentru toţi devine limpede că este o problemă. Vestea se răspândeşte repede: N-avem candidat! În acest timp, într-un birou la un etaj superior, Geoană are o discuţie între patru ochi cu Diaconescu. Îi spune că el, „Cristi”, va fi candidatul. Diaconescu spune „Nu”. Geoană pare un arbitru într-un meci care nu-i al lui: „Bineee”. Cei doi merg apoi în biroul de grup al PSD de la Camera Deputaţilor, unde sunt deja aşezaţi pe fotolii
o parte dintre greii partidului: Hrebenciuc, Mitrea, Oprişan, Vanghelie, Nica, Niţă, Roibu. Lipsesc însă mulţi: Iliescu, Năstase, Văcăroiu, Rus, Ilie Sârbu, Ponta. Şi cel mai important: Sorin Oprescu. Începe una dintre şedinţele „istorice” ale PSD. Vanghelie anunţă că nu candidează. „...Şi propunerea PSD Bucureşti este... Cristian Diaconescu” Efectul dramatic încercat de Vanghelie nu impresionează pe nimeni, cu atât mai puţin pe Diaconescu. Toţi ochii se îndreaptă spre „candidat”. Acesta spune din nou, cu glas pierdut: „Am zis deja că nu. Este relativ târziu...” Acest „relativ” dă sălii încredere că se poate negocia. Hrebenciuc face o laudă lungă politicianului „de mare perspectivă” care este Diaconescu, îl prelucrează sentimental, îi promite că-l scoate primar, numai să candideze. Fiecare pesedist ia cuvântul, felicită propunerea lui Vanghelie, îi urează succes lui Diaconescu. „Cristi” se fezandează, se dau citire unor sondaje care arată că lumea îl apreciază pe candidat, că Oprescu nu poate face nimic ca independent, că nu poate scoate mai mult de 10%. La ora unu fără zece apare Ion Iliescu, moment în care toate discuţiile se iau de la început. Iliescu vrea să ştie doar de ce nu e bun Sorin Oprescu la Primărie. I se spune că partidul nu-l vrea, „or, când 99% din PSD nu te vrea, nu te poţi opune partidului”. Iliescu înţelege: „Măi, Cristi, spune-ne, până la urmă, vrei sau nu vrei?!” „Habemus primar...” Presiune mare. Diaconescu cere timp. Iese din sală şi o sună pe soţie să-i spună cum merg discuţiile. „Dacă NU înseamnă mai rău decât DA, atunci acceptă!” îl sfătuieşte ea. Se întoarce în sală: „Da, accept!” Niciodată nu s-a aplaudat la şedinţele de partid ale PSD. De data asta a fost altfel. Un murmur de uşurare a străbătut sala. Lumea a început să aplaude. Oprişan, cu ochii umezi, s-a ridicat în picioare, exemplul său fiind urmat şi de alţii. „Habemus primar ... sau cum s-o spune”, a ieşit Geoană afară să anunţe presa. Oprescu zice că a căzut din pom Sorin Oprescu, omul care a întors, practic, candidaturile în PSD, n-a fost ieri prezent. La finalul zilei, Ion Iliescu a declarat că ar fi prudent ca Oprescu să nu candideze independent. O declaraţie care îi ia Doctorului din avânt. „Când ai căzut din pom, stai şi te uiţi în jur”, şi-a început Oprescu „reacţia” la candidatura lui Diaconescu. Oprescu spune că îşi adună echipa, „oamenii de suflet”, şi face planul de bătaie, pe care-l va anunţa săptămâna viitoare. Aminteşte că ultima discuţie cu Ion Iliescu a avut-o „acum patru zile”, când situaţia se prezenta altfel. A comandat un sondaj din care vrea să ştie dacă are şanse la Primărie cu Diaconescu, Blaga şi Orban înscrişi în cursă. „Exista emulaţie printre bucureşteni să voteze un independent, acum vreau să văd dacă ea mai există”.