Politica de fapt divers

De ceva vreme, politica a incetat sa mai suscite interes. Nu mai starneste comentarii in autobuz, nici polemici pe bancile din parc, nu mai seamana vrajba intre amici si, in general, nu mai infierbanta pe nimeni. Oamenii mesteca insa, cu placere, istorii picante cu vedete, drame si tragedii de familie, cronici de dezastre anuntate, povesti insolite despre oameni obisnuiti. Decaderea politicii in topul preferintelor a fost deplansa, cu mare durere, chiar de premierul Adrian Nastase, care, saptamana trecuta, reprosa televiziunilor ca si-au inceput jurnalele cu "pisici sinucigase si violuri palpitante", plasand la coada vizita in Romania a prim-ministrului italian Silvio Berlusconi si, evident, intalnirile acestuia cu liderii autohtoni. Faptul ca politica a ajuns o cenusareasa mediatica nu este imputabil presei, ci politicienilor insisi. Presa nu face decat sa se plieze, intr-o masura rezonabila, exigentelor telespectatorilor sau cititorilor ei, fiindca numai astfel poate exista. Daca publicul vrea intamplari iuti si tari, in locul relatarilor de la Parlament sau sedintelor de partid, asta va primi cu prioritate, fiindca ele sunt, acum, mai aproape de el, decat deliberarile de la Palatul Victoria. Aceasta detasare de politica are, in principal, doua cauze. Prima dintre ele o reprezinta indepartarea deciziei politice de nevoile cetatenilor, ba, chiar mai mult, luarea unor hotarari impotriva intereselor lor. Exemplele sunt, aici, coplesitoare. Fiscalitatea excesiva, una din cele mai mari din Europa, nu constituie, in nici un caz, un catalizator al prosperitatii economice si individuale. Cu toate acestea, numarul taxelor creste si lunar au loc "ajustari", de fapt majorari, ale accizelor si tarifelor la serviciile prestate de companiile de stat. Guvernul se dovedeste, astfel, incapabil sa faca economia sa produca bani, dar imbatabil in a-i aduna de la cetateni. Populatia pare sa fi pierdut orice speranta ca situatia s-ar putea schimba si s-a imunizat psihologic la cresterile periodice de preturi. La fel stau lucrurile in privinta luptei impotriva coruptiei. Aceasta a devenit, inca din timpul mandatului lui Emil Constantinescu, tema favorita de propaganda a celor aflati la putere. Nimic insa nu s-a clintit. Se cumpara examene in scoli, se vand documente oficiale, se liciteaza posturi si nici macar o inmormantare decenta nu se mai petrece fara spaga. Asta ca sa nu mai vorbim de marea coruptie, mult mai perversa si mai greu de dibuit. In asemenea conditii, de ce ar mai lua cineva in serios intentiile guvernantilor? Coruptia a ajuns sa fie privita ca o fatalitate romaneasca, de care nici interventiile Uniunii Europene nu ne pot scapa. A doua cauza a dezinteresului fata de politica rezida in maruntirea acesteia pana la proportiile faptului divers. Nu mai au loc evenimente politice, nu se difuzeaza idei, ci numai incaierari si schimburi de replici coltoase. Chiar si demersurile fundamentale, cum este acela de revizuire a Constitutiei, sunt repede tarate in derizoriu. De la un timp, marea batalie politica se duce intre PSD si PD. Ea nu are la baza nici un principiu, nici o idee de interes general, ci dilema: "care a furat mai mult?" Traian Basescu zice ca PSD, si scoate la iveala documente care-i incrimineaza pe consilierii pesedisti si pe Miron Mitrea. Acesta din urma spune ca Basescu, inca de pe vremuri, si renaste, din naftalina, dosarul "Flota". Intr-o tara mai putin obisnuita cu astfel de scandaluri, amandoi liderii ar fi discreditati si nici partidele nu ar scapa nepenalizate. Aici, insa, spectatorii nu se revolta, astfel de acuzatii au intrat in cotidian si nici n-a mai ramas mare lucru de furat. Ce se mai intampla in politica romaneasca? Exod de parlamentari din PRM, ingrosand randurile PSD. La PNL, Dinu Patriciu vrea capul presedintelui Valeriu Stoica, dar acesta contraataca. Deputatul Emil Boc o va da in judecata pe Daniela Buruiana, care l-a acuzat de plagiat legislativ. Nastase da vina pe Parlament pentru intarzierea unor legi, iar Senatul arata ca vinovat este Guvernul. Un ins cu zeci de miliarde datorii catre stat este uns prefect la Constanta. Maruntisuri! Desigur, exista preocuparea pentru admiterea in NATO si integrarea in UE, factori exteriori si, din pacate, singurii care au impus o directie si un ritm politicii romanesti. Insa pentru omul de pe strada, Occidentul este inca foarte departe, iar regulile sanatoase ale acestuia nu reusesc sa ordoneze talmes-balmesul autohton. In interiorul granitelor, omul obisnuit nu gaseste nici directia, nici pe cineva care sa-l calauzeasca si, deceptionat, se refugiaza din fata politicii in alt soi de povesti.