Criza in casa spanzuratului

Slava Domnului ca nu suntem in America!" este o afirmatie pe care nu credeam sa o aud din gura vreunui roman. Ieri insa, trecand intamplator prin Cismigiu, am auzit-o spusa de un pensionar care dezbatea aprins, in celebrul "colt al microbistului", falimentele bancare
de peste Ocean, de parca s-ar fi intamplat colea, la coltul strazii. Atat de prins era de argumentatie pensionarul nostru, ca a uitat probabil de unde pornise discutia si a trebuit trezit la realitate de un coleg de chibiteala: "Lasa, bre nea Vasile, bursele, zi cu Peseiro...". Pentru cine nu stia, asa cum este si cazul meu, am aflat ca portughezul Peseiro este antrenorul Rapidului si, intr-adevar, nu are saracul nicio legatura cu criza financiara mondiala, poate doar faptul ca a ajuns sa antreneze in Romania.

Poate cA pensionarii "co­mentatori" din Cismigiu nu sunt cel mai reprezentativ esantion, dar am impresia ca discutiile dintre ei aduc destul de mult cu dezbaterile din Parlament. Important este doar ce te intereseaza direct. In cazul parlamentarilor "jocul" nu este fotbalul, ci alegerile. Orice altceva, e de prisos. Nu conteaza ca lumea intreaga e cuprinsa de panica si ca "boala bancii nebune" bantuie prin Europa; conteaza doar ca suntem in campanie, avem niste bani de cheltuit si niste vorbe de aruncat. Nu ca ar fi ceva nou, traim in Romania si stim cat de puternica e traditia. Ori pomana este clar ceva traditional. Inclusiv cea electorala.
Ieri InsA cred ca s-a depasit o limita. S-a rupt un echilibru, chiar fragil, peste care nu mai exista masura. Salariile profesorilor au fost majorate cu 50% de la 1 octombrie, iar, in plus
, fiecare cadru didactic va incasa la pensie o indemnizatie egala cu sapte salarii brute.
Deciziile votate in acest moment, cand Parlamentul mai are doar o luna de viata, denota un populism agravat si indiferenta fata de consecintele propriilor fapte. Ambele atitudini asumate nominal de toti parlamentarii, votul nefiind secret, ci "in clar". In acest moment, Guvernul nu mai are nicio relevanta. Autoexilat in colegiul din Ilfov, Tariceanu a decis sa fie in primul
rand lider de partid si abia apoi prim-ministru. Situatie aberanta, in care PNL voteaza in Parlament pomeni pe care propriul Guvern spune ca nu are cu ce le achita. "Astfel de masuri ar trebui lasate la decizia guvernelor care vor veni si sa fie asumate plenar", declara ieri, imperturbabil, Varujan Vosganian, ministru de Finante, dar si vicepresedinte liberal, exact in momentul in care colegii sai de partid votau cu ambele maini in Parlament tocmai "astfel de masuri". Tot el a recunoscut senin, in acelasi context, ca nerespectarea pomenilor electorale a fost o practica a tuturor partidelor si cere, probabil serios, incetarea unor astfel de "practici". Trist, dar vesel, cum ar spune un amic. Din pacate, momentul pentru festivalul electoral al alesilor este foarte prost ales. Economia
romaneasca duduie inca din inertie, insa nu functioneaza sub un balon de sticla.
Panica financiarA care bantuie peste Ocean s-a extins si in Europa, iar fatalismul nostru mioritic ar trebui sa ne spuna ca nu vom scapa neatinsi. Si nu e vorba doar de prabusirea Bursei sau de deprecierea leului. Sunt efecte care vor afecta si romanul de rand. Creditele, inflatia, piata muncii, micii intreprinzatori sunt zone care vor fi afectate de efectele toxice ale crizei in urmatoarele luni. Zgaltaitul electoral al barcii este iresponsabil si pentru faptul ca nimeni nu stie in acest moment care va fi durata si magnitudinea crizei ce afecteaza lumea. Nu e insa nicio graba, sigur va dura
si dupa alegeri...