Guvernul de mana forte

In acest moment, este neesential, sub aspect practic, daca vointa alegatorilor a fost sau nu tradata prin lansarea pe piata a coalitiei Basescu. In definitiv, este obiceiul nenorocit al clasei noastre politice sa simuleze ca asculta pasul alegatorilor doar o data, o singura data, la patru ani. Cele doua partide politice, PSD si PD-L, nu au motive sa se sinchiseasca, patru ani de acum incolo, de duhoarea pe care a lasat-o in urma recenta lor impreunare. Noul FSN este mai puternic decat oricand. Si, in al doilea rand, nu conteaza nici cine pe cine va canibaliza si daca acest lucru se va petrece cu adevarat.

PAnA la urmA, este treaba partidelor conduse de Traian Basescu si de Mircea Geoana daca vor fuziona sau nu si daca da, in ce fel. Prea putin conteaza detaliul ca, atunci cand opozitia este numeric atat de prost reprezentata in Parlament, incat nu poate cenzura puterea nici macar printr-o motiune simpla, democratia este aruncata intre paranteze. Reversul medaliei asupra caruia voi starui astazi este ca atunci cand se vulnerabilizeaza sistemul democratic, statul se intareste. Deci avem un Guvern extrem de puternic. Ce facem cu el?
Pentru prima
datA intr-un mod lipsit de orice echivoc, un presedinte roman are in mana absolut toate parghiile puterii: Executivul, Justitia, Parlamentul, serviciile
secrete. Basescu pare o matca in jurul careia s-a adunat intreg stupul de albine. La un semn al acestuia, Guvernul executa, Parlamentul legifereaza iar Justitia imparte dreptatea. Cum spuneam, din punctul de vedere al statului, identificat acum cu o singura persoana, situatia este ideala. Pentru ca eficienta poate fi maxima. Indicatiile de la Cotroceni nu vor mai putea fi contestate. Ele se vor transforma, in sens pozitiv ori in sens negativ, in pagini de istorie. Guvernul va lucra sub o comanda unica. Chiar daca este alcatuit din doua partide, candva, de mult, in urma cu cateva saptamani, diferite si rivale. Indiferent ce-si propune aceasta noua putere, plasata sub bagheta magica a chiriasului cu contract pe zece ani la Cotroceni, ar trebui sa reu­seasca. In bine pentru Romania sau in rau. In bine pentru unii sau in rau pentru altii.
Guvernul lui Traian BAsescu, in fruntea caruia a fost cocotat Emil Boc, este de mana forte. Daca este adevarat ca Romania se afla intr-un mare pericol, ca urmare a efectelor crizei mondiale, atunci, in principiu, un Guvern puternic ar trebui sa fie o premiza pentru costuri
cat mai mici in plan economic si social si o relansare rapida. Presedintia, insurubata in Executiv, in Parlament si in Justitie, ar trebui sa functioneze ca unsa. Iar nu peste mult timp, romanii ar trebui sa simta ca o duc mult mai bine. Chiar daca deasupra acestei tari se intinde, incet dar sigur, o umbra amenintatoare a statului autocratic. Non-democratic. Si poate antidemocratic. Si poate dictatorial.
Si, concret, ce ar trebui sa faca, in mare viteza, noua si colosala putere aflata acum sub sceptrul lui Traian Basescu? Dincolo de o gestiune impecabila a problemelor financiare
, economice, sociale, de educatie, de sanatate
sau de infrastructura cu care se confrunta tara, Romania are nevoie de viziune. Si abia apoi de proiecte pe termen lung. Atat in plan intern, cat si in plan extern.